Drama Doamnei Elena - Asociatia Taxi Gratis

Fiecare persoana care apeleaza la ajutorul meu traieste o drama. De multe ori, din pacate, o drama cumplita …

O sa va vorbesc despre una dintre persoanele pe care le-am ajutat, dna Elena.

Pe 25 septembrie am fost sunat de aceasta doamna. M-a impresionat de la bun inceput bunul simt de care a dat dovada, avea o voce calma, dar suferinda. A insistat s-o ajut doar daca pot, doar daca am timp… iar pentru astfel de persoane merita sa-ti faci timp.

Mi-a povestit la telefon ca ea locuieste in Tecuci, dar a venit in Bucuresti sa urmeze un tratament pentru cancerul ovarian de care sufera. Din pacate, trebuia sa se intoarca acasa, aflase ca ii murise o persoana apropiata si trebuia sa fie prezenta la inmormantare. M-a rugat sa o duc pana la Gara de Nord. La aproximativ 10:45 am plecat spre ea, se afla in Pantelimon. La 12 trebuia sa fie deja in tren. Pentru cateva momente, mi-am amintit de mama, care a suferit si ea de cancer si stiu cat de necrutatoare este aceasta boala. Am ajuns la destinatie dupa cateva zeci de minute, ea ma astepta in strada, cu un troller visiniu (dupa asta trebuia sa o recunosc). Am urcat bagajul in portbagaj si am pornit spre gara (a fost surprinsa sa vada o masina necolantata, se astepta la un taxi galben). Am petrecut primele minute explicandu-i scopul proiectului, de ce fac asta, pentru cine etc. A ramas impresionata ca cineva mai face si fapte bune..

Observand ca sunt un tip sufletist si o ajut din placere, mi-a povestit prin ce trece.. pe langa cancerul ovarian si psoriazis (boala pe sistem nervos), care sunt deja niste afectiuni foarte grave, avea si probleme in familie. Fiica dansei, care locuia in Bucuresti, a fost maltratata fizic ani de zile de sotul ei, de care tocmai divortase, el dovedindu-se un betiv notoriu. Dupa ce ii transformase viata intr-un calvar fiicei, se comportase inuman si cu ea. Atunci cand dna Elena venea in capitala pentru analize/tratament, o dadea afara din casa, iar ea era obligata sa doarma pe banci, prin parcuri (ce om!!). Respectivul s-a tinut tare si a refuzat sa plece din casa pana cand cele doua , mama si fiica, nu au facut un imprumut la banca, pentru a-i lua o masina (nou-nouta!). Slava domnului, dupa asta a plecat.

Din pacate, dna Elena a fost foarte demoralizata pe timpul calatoriei, coplesita de problemele pe care le avea. Am incercat sa-i ridic moralul, dupa atata rau trebuie sa vina si bine. Iar ea mi-a multumit.M-a invitat inclusiv acasa la ea in Tecuci, daca o sa am vreodata drum prin zona.

Ne-am despartit la gara, unde i-am urat drum bun si am rugat-o sa ma mai contacteze daca mai trece prin Bucuresti si are nevoie de ajutorul meu.

Incep sa cred din ce in ce mai mult ca pe langa transportul oferit, suportul moral devine din ce in ce mai important. Conteaza sa stii ca undeva unei alte persoane ii pasa de tine!